La multi ani nouă!! 

Conștiința libertății

source: https://ro.pinterest.com/pin/538039486705180546/

MOTTO: „Un om nehotărât ajunge la fiecare pas pe pragul unei alternative, adică în situația de a vedea că este într-adevăr o ființă liberă. Un om hotărât este scutit de acest neajuns.”- L. Blaga

Când este o ființă într-adevăr liberă? Aspirația spre „liberul arbitru” este dorința de a-ți asuma existența, răspunderea ultimă pentru acțiunile tale, eliberându-l astfel pe Dumnezeu de această povară. Totul se rezumă la tine și la deciziile tale. Această concepție antropocentrică îl face pe om „nehotărât”. „Nehotărâtul” se indentifică cu principiul „causa sui”, ceea ce înseamna că încerci să te scoți singur din nemărginirea neantului, aruncându-te în existență. Existența ta, a universului tău interior, conform teoriei holografice, influențează Universul întreg. Astfel, Întregul devine și el „nehotărât”, acordându-i bietului muritor alternative. Curajul omului de a se crede mai presus, de a explica evenimentele universale în lumina propriei existențe, va fi totdeauna contracarat de evenimente neînțelese de mintea umană. Jean-Paul Sartre spunea că „omul este condamnat la libertate”. Folosea acest cuvânt dur, „condamnat”, deoarece „omul nu s-a creat pe el însuși și totuși este liber”. Omul, odată aruncat în lume, este raspunzător pentru ceea ce face. El câștigă la loteria Universului un înveliș pentru suflet, un trup de lut, având permisiunea de a alege cum să își petreacă timpul până la putrezire.

Ceea ce nu trebuie să uităm este că  „singurul lucru care nu respectă legea majorității este conștiința unei persoane”. Avem libertatea de a alege ce să susținem. Supraomul sau divinitatea? Libertatea constă și în șansa de a crede în ceea ce te regăsești. Dumnezeu i-a dat omului rațiune.  Din perspectivă religioasă oamenii hotărâți sunt cei care au ales calea credinței, explicând universul interior și exterior cu ajutorul docmelor, indentificându-l pe Dumnezeu atât în sine, cât și în materie. Astfel, îndeplinindu-se funcția ritualică, credința îi oferă o cale sigură, cea a mântuirii. Din perspectiva bisericii, alegerea, îndoiala, este doar un test în descoperirea dumnezeirii interioare. Orice încercare ar apărea în viață, credinciosul se întoarce către Dumnezeu, iar drumul redevine vizibil. Astfel, „nehotărâții” sunt doar rătăciții Domnului, care sunt primiți înapoi în Cetatea Sfântă, chiar dacă sămânța credinței a fost plantată mai târziu.

Ce alegi să crezi? Ești cu adevărat o ființă liberă, alege cu ce te intentifici!

IRVIN D. YALOM

IRVIN D. YALOM s-a născut la 13 iunie 1931, la Washington, într-o familie de emigranţi ruşi. Deşi fascinat de literatură, alege o carieră medicală, la presiunile familiei, singura concesie pe care o face vocaţiei sale umaniste fiind specializarea în psihiatrie. Devine un eminent psihoterapeut, publicând numeroase lucrări de specialitate, cele mai cunoscute fiind The Theory and Practice of Group Psychotherapy (1970), tradusă în douăsprezece limbi, şi Existential Psychotherapy (1980), dar şi volume de povestiri: Love's Executioner and Other Tales of Psychotherapy (1989) şi Momma and the Meaning of Life (1999).

Debutul său ca romancier cu Plânsul lui Nietzsche (When Nietzsche Wept, 1992; Humanitas,
1995, 2006) suscită entuziasmul publicului şi al criticii, devenind bestseller internaţional şi primind în 1993 The Commonwealth Club of California Gold Medal pentru cel mai bun roman. Minciuni pe canapea (Lying on the Couch, 1996), cel de-al doilea roman pe care îl semnează, este o radiografie a relaţiilor care se pot naşte între terapeut şi pacient şi a consecinţelor acestora. Inspirat tot de universul fascinant al psyché-ului, Minciuni pe canapea reafirmă vocaţia şi originalitatea artistică a lui Yalom, fapt confirmat şi de publicarea operelor sale de ficţiune în douăzeci de ţări. În 2005 i-a apărut cel de-al treilea roman, The Schopenhauer Cure. În prezent, Irvin D. Yalom este unul dintre cei mai cunoscuti psihoterapeuti contemporani, profesor de psihiatrie la Facultatea de Medicină a Universităţii Stanford, a primit sapte premii pentru contribuţiile sale în domeniul psihoterapiei.

Plânsul lui Nietzsche este o altă carte care se înscrie la categoria „ficţiune de tip documentar”. Personajele sunt reale, dar întâmplările atribuite lor ţin de domeniul ficţiunii.

"Friedrich Nietzche și Josef Breuer nu s-au întâlnit niciodată. Și bineînțeles, pshihoterapia nu a fost inventată ca rezultat al întâlnirii lor. Cu toate acestea, prezentarea vieții personajelor principale se bazează pe fapte, și comportamentele principale ale acestui roman- chinurile mentale ale lui Breuer, disperarea lui Nietzche, Anna O., Lou Salome, relația dinte Freud și Breuer, germenele în fașă al psihoterapiei - toate existau, din punct de vedere istoric, în 1882." - nota autorului asupra cărții "Plânsul lui Nietzche".
Fotografia este luată de pe profilul de facebook.
Câteva citate pentru voi, de aici:

Gândurile care schimbă starea de spirit 2

Pentru ca v-am vorbit de F. Nietzsche și puțin de filosofia lui, am să vă prezint o carte, pe care am descoperit-o din întâmplare, intitulată „ Nietzsche pentru stresați”. La început am crezut că este doar o gluma căci cei de la editura Universal Dalsi 2000 nu au specificat numele autorului, ci doar numele celui care a făcut traducerea. Mi s-a părut ciudat așa că am căutat și am aflat ca este scrisă de Allan Percy care a scris și cărțile: „Nietzsche pentru stresați - 99 de pilule de filozofie radicala pentru a ține mintea trează”, „Kafka pentru deprimați - 99 de pilule inspiratoare pentru a ușura crizele cotidiene”, „Oscar Wilde pentru blazați - 99 de pilule de înțelepciune pentru fericirea de aici și acum”, „Shakespeare pentru îndrăgostiți - 72 de pilule pentru a ne bucura de iubire în fiecare zi”, „Hesse pentru dezorientați - 66 lecții de spiritualitate cotidiana cu Hermann Hesse”. 

Cartea de care vă vorbesc prezintă citate din operele acestui filosof și este împărțita în următoarele capitole:

1. Citește-ți doar propria viață;
2. Să iei parte la tot ce este bun;
3. Rădăcinile propriei puteri;
4. Nu vă lăsați purtați pe sus;
5. Nu există nimic mai bun decât binele;
6. Nu creierul gândește, noi gândim creierul;
7. Nu orice final este țelul;
8. Suntem experimente, asta și vrem să fim.

Cartea începe cu acest citat: „ O carte ca aceasta nu este de citit de la un cap la altul sau de citit în fața altora, ea trebuie răsfoită, mai ales în plimbări, în călătorii; trebuie să îți arunci ochii mereu pe ea și să poți să ți-i smulgi iar de acolo, să nu afli nimic obișnuit în jurul tău”. El m-a determinat să mă gândesc serios la ideea de a scrie în fiecare săptămână câte un citat care să va pună pe gânduri și de ce nu ar fi Nietzsche cel care ar face asta, astfel veți fi alături de mine în acestă călătorie prin filosofia lui.

Citatul de astăzi:

„ Oricum ai fi servește-te de tine însuți ca sursă a experienței. Leapădă-ți insatisfacția cu privire la ființa ta, iartă-ți propriul eu: pentru că în orișice caz ai la tine o scară cu o sută de trepte pe care poți urca spre cunoaștere.”

Singurul „defect” al acestei cărți este că nu spune de unde sunt extrase citatele.